Și am să mă iert pentru gândurile rele pe care le am avut.
Mă voi ierta pentru naivitate și pentru anii în care eram codependentă de oameni care aveau aceeași durere ca a mea, aceleași răni reprimate. Răni care mocneau în puroi, gata să explodeze în orice secundă de foc, de nedreptate, de supărare. Mă voi ierta pentru că am învinovățit oameni care nu purtau nici o vină și am refulat furia. Mă voi ierta pentru „Te iubesc-ul” spus fără nici o emoție, pentru roluri inconștiente și măști bine așezate în casă, în relații, în iubire.
Mă voi ierta pentru duritate și rigiditate.
Mă voi ierta, pentru frică, pentru că am tăcut, pentru că nu am cerut ajutor. Mă voi ierta când am crezut că sunt insuficientă și duceam responsabilități străine. Prea greu. Prea insuportabil. Mă voi ierta pentru negare și pentru dorința de a fi perfectă. Mă voi ierta pentru nedreptatea care zace în mine. Îmi voi trata răni, în loc de „Va fi bine” le voi acoperi cu răbdare, acceptare și iubire.
Mă voi ierta și voi învăța să fiu Eu.
Nu salvatoare, nu victimă, nu copil mic, nu dominatoare, nu dependentă, ci Eu. Îmi voi lua viața în brațe și îi voi cânta un cântec de leagăn, o voi trata asumat și cu responsabilitate. O voi lăsa să curgă prin artere și să-mi pulseze plămânii, să-i umple cu oxigen. Nu voi mai striga „Nu vreau să mor”. Pe retina ochilor voi avea curcubeu, iar în palme voi ține Norii care seamănă cu zăpada pe care adunam cu piciorul. În loc de indecizie voi purta flori de câmp și ploile îmi vor acoperi trupul.
Mă voi ierta, fiindcă altfel nu aș fi în stare să te iert pe tine, cel care este totalitatea bubelor din interiorul obscur.
Nu voi putea să fac operație pe suflet, dacă nu aș accepta trecutul ce ne face să fim un tot întreg. Mă voi ierta, pentru a putea să te respect pe tine și să fiu în stare să te vorbesc de bine. Iertându-mă pe mine pot să te accept în inima mea, în memorie, în amintiri, în gânduri și vise. Iertându-mă poți să curgi prin vene și să fii poveste, zâmbet, un rid pe frunte, un gând bun.
Dacă este ușor?
E al naibii de greu. Dar încerc și-ți promit că voi reuși să mă iert. Voi reuși să te păstrez în viața mea nu ca o traumă, ci ca un factor declanșator al vieții mele.
Cu drag, Mary!
