Am fugit mult timp de tine.
O viață. Mă mințeam că nu te am, nu te-am cunoscut niciodată. Te-am ascuns într-o cafea amară. Te-am lăsat în țigara aruncată pe asfaltul umed. Te-am amestecat în multe înjurături spuse în grabă, la suferință, la un pas de a ceda, de a mă lăsa înfruntată de timp, de oameni, de vorbe.
Te-am înecat într-un pahar de vin și am interzis tuturor să mă întrebe despre tine, să vorbească despre tine.
Tu nu ești. Eu te-am alungat din al meu prezent și viitor. Nu ți-am mai permis să fie umbră, fum, ceață. În schimb te-ai preschimbat într-o celulă a sufletului meu. Ai devenit amintiri. Te-ai transformat într-o bucată de carne cancerigenă pe al meu suflet, pe al meu creier.
Cu drag, Mary!
