În fiecare dintre noi trăiește un copil răsfățat, alintat sau maltratat, batjocorit și neiubit pe care dorim să-l pitim după o țigară, un pahar de vin, distracții prin cluburi, sau pe după dosare, rutină, griji, responsabilități, dezamăgiri și speranțe.
În mine se ascunde un copil speriat de un profesor sever.
La școală am fost lovită și insultată de profesori, am fost umilită de acei oameni care trebuiau să-mi cultive bunul simț și încrederea în mine.
Mă simțeam ignorată și credeam că nu sunt bună de nimic. Mi s-a băgat în cap că sunt deșteaptă doar dacă am note bune.
În mine se ascunde un copil speriat de un părinte bătăuș.
Am crescut într-o familie în care tata era agresiv, alcoolic și leneș, iar mama muncitoare, devotată și blândă. Am fost bătută până la sânge.
De foarte multe ori am fost alungată de acasă în ierni geroase. Într-o zi tata m-a lovit rău de tot, pentru că i s-a părut că am mâncat prea mult.
De tata nu am fost lăudată, nici susținută. El mi-a tăiat aripile și mi-a transformat copilăria într-un coșmar.
Nu au dispărut astfel de profesori și nici astfel de părinți.
Ei mai există și continuă să ruineze vieți nevinovate. Astfel de copii ca mine rămân cu sechele pe viață. Au frică să vorbească în public, să se manifeste, să demonstreze că pot, că au capacități.
Dacă ascunzi în adâncurile sufletului tău un copil ca mine, nu renunța.
Lasă totul în trecut și nu uita că te-ai născut cu un scop. Lasă ceva frumos și de calitate în urma ta. Iartă și mergi mai departe. Luptă pentru fericirea ta, fii bun și mereu optimist.
Dacă ești părinte sau profesor te rog, nu uita că în mâinile tale stă viitorul unui copil care va deveni adult.
Cu drag, Mary!
