Nu-mi plac promisiunile.
Oamenilor le place să promită. Promit că nu vor minți niciodată, că vor fi lângă omul iubit o viață, că nu vor face schimbări radicale, nu vor lua decizii care i-ar afecta pe cei dragi.
În viață, cât și în dragoste promisiunile sunt cuvinte goale, sunt ca niște frunze putrede pe apa unui râu. Nu au nici o valoare.
Promisiunile sunt ca o tumoare malignă, se dezvoltă, crește și nu știe limita.
Promiți dragoste veșnică, dar mâine realizezi că tot ce ai trăit a fost doar o iluzie, o minciună. Uneori iubirea trece fără ca să fii vinovat pentru acest fapt, s-ar putea peste ani să conștientizezi că niciodată nu ai trăit dragostea adevărată.
În viață și în iubire nu putem totul să controlăm, mai ales emoțiile și sentimentele. Viața nu are nevoie de promisiuni, pentru că ea este imprevizibilă. Viața și iubirea au nevoie de fapte.
Nu promite nimic, dar acționează.
Nu zi: „Am să te fac fericit.” Surprinde-l frumos pe omul de lângă tine. Nu zi: „Nu am să te părăsesc în momentele dificile.” Atunci când omul iubit este la pământ dă-i mâna și ajută-l să treacă peste greutăți.
Nu promite luna de pe cer, ci fă așa ca cel de lângă tine să simtă că el este lumea ta, să se simtă important și respectat.
Nu promite iubire veșnică, fiindcă nimic nu este veșnic.
Nimic nu este stabil, totul se schimbă în fiecare secundă și minută. Pur și simplu iubește omul din dreapta ta așa cum nu ai iubit niciodată.
Lasă clișeele și vorbele pompoase, fiindcă ele nu rezistă în timp. Pe când faptele rezistă, faptele frumoase nasc amintiri de neuitat. Amintirile nu mor niciodată, ele trăiesc în minte, suflet, poze și video. Fii omul faptelor și nu a promisiunilor.
Cu drag, Mary!
