Iubirea se simte încă din copilărie.
Iubirea ce adevărată necondiționată. Iubirea care stă pe buzele ce-ți sărută genunchiul julit, pentru că te-ai urcat în cireș sau ai mers cu bicicleta și ai căzut. Iubirea care se află în palmele care te mângâie. Iubirea care se află în fiecare colț din casă.
Eu știu cum arată iubirea. Am simțit-o de mică, chiar dacă tata nu m-a iubit. Pe mine mama m-a iubit. Iubirea ei mi-a tratat multe răni. Iubirea mamei mi-a oferit curaj și m-a învățat să iert, să cred, să sper.
Dacă nu aș fi avut iubirea mamei, aș fi crescut un matur cu sufletul gol.
Pentru că, iubirea ne umple sufletul. Cu cât suntem plini pe interior, cu atât mai mult suntem blânzi, calzi și iubitori în exterior. Iubirea mamei a sădit în mine cele mai frumoase valori, cele mai profunde gânduri și m-a învățat că indiferent de lecțiile vieții, niciodată nu trebuie să-mi pierd credința în iubire.
Dragă mamă, știu ce este iubirea, și asta mulțumită ție!
Știu cum e ca cineva să se roage pentru mine. Știu cum e să te aștepte mama cu pâine coaptă. Știu cum e să fiu încurajată și susținută. Știu cum e iertarea. Știu cum e să fiu așteptată și îmbrățișată strâns lângă inimă. Știu că iubirea nu este răzbunătoare, nu dorește răul nimănui. Știu că iubirea nu este declarativă și nu mimează sentimente și emoții. Știu că un copil iubit, crește un matur care la rândul lui poate iubi. Un copil respectat, crește un matur care va respecta pe cei de lângă el.
Tu, dragă mamă, m-ai iubit. Iar eu pot iubi ca tine – adevărat.
Cu drag, Mary!
