Dacă mâine nu aș mai fi, te-aș ruga să mă lași să-ți spun un simplu „Te iubesc”

Dacă mâine aș muri te-aș ruga să mă lași în brațele tale.

Dacă mâine aș muri te-aș ruga să mă lași în brațele tale. Dacă mâine aș muri te-aș ruga să mă lași în brațele tale. Dacă mâine aș muri te-aș ruga să stăm la un pahar de vin „Uneori”. Dacă mâine aș deveni din nou lut, te-aș ruga să mai petrecem un apus în doi. Dacă mâine mă voi transforma în lacrimile celor dragi, te-aș ruga să mergem pe stradă ținându-ne de mână.

Dacă mâine aș deveni ploaie, te-aș ruga să fii adevărat, fără secrete și frici.

Dacă mâine aș muri, te-aș ruga să mă lași să-ți citesc metaforele despre tine. Dacă mâine nu aș mai fi, te-aș ruga să-mi spui că-ți este și ție uneori dor. Dacă mâine mă voi metamorfoza într-o frunză purtată de vânt, te-aș ruga să-mi citești o poezie de a lui Păunescu.

Dacă mâine aș muri, te-aș ruga să mă ții mai mult în brațe.

Dacă mâine aș deveni ceață, te-aș ruga să mă săruți pe frunte în serile în care ne mai întâlnim câteodată. Dacă mâine aș muri te-aș ruga să-mi sădești romanițe la mormânt. Dacă mâine nu aș mai fi, te-aș ruga să mă lași să-ți spun un simplu „Te iubesc”.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.