Știu că în toate trebuie răbdare și ceea ce trebuie să se întâmple, mai devreme sau mai târziu se va materializa

Poate e greu cu mine. Poate rănesc oamenii fără ca să vreau.

Poate uneori tăcerea mea doare. Poate alteori sunt dură și cuvintele îmi devin cuțite pe care le arunc în inimi, fără milă, fără ca să scrâșnesc din dinți. Poate sunt al naibii de secretoasă și arăt cât vreau, cât pot, atât cât știu.

Poate sunt complicată.

Poate sunt dramă. Poate nu cred în ei așa cum își doresc. Poate ar trebui să fiu și pentru alții. Dar eu știu că oamenii mai greșesc, că ei pot pleca, că ei pot răni. M-au rănit. I-am rănit. Pentru că, suntem oameni.

M-ai știu că în toate trebuie răbdare și ceea ce trebuie să se întâmple, mai devreme sau mai târziu se va materializa.

Mai știu că e de dorit să nu scot scheletele din dulap în fața  altora. Fiindcă, cuvântul spus altcuiva nu-mi mai este în posesie  și el îmi poate deveni dușman. Dușmanul transformat și bine cioplit de limbi tăioase.

Poate sunt prea atentă și nu primesc pe oricine în casa mea, la masa mea.

Poate țin prea deschiși ochii. Poate prea realist privesc viața. Poate prea rar cred în minuni și în oameni buni. Poate prea mult pun la suflet. Poate ar trebui…

Poate ar trebui să fiu altfel. Dar nu pot.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.