Când a intrat în sală a cunoscut-o, chiar dacă nu a văzut-o din ziua în care s-au despărțit.
Își aduce aminte bine acea sâmbătă ploioasă în care ea și-a luat hainele și a plecat. Poartă și acum sărutul ei pe obraz, iar în minte încă îi mai răsună acea urare – „Să fii fericit!”.
S-a schimbat. Are tunsoare bob și părul blond.
Îmbrăcată într-o salopetă neagră cu un decolteu adânc, îi scoate în evidență silueta bine lucrată la sală. Cu el nu făcea sport și nici pantofi cu tocuri nu încălța. Nu-și vopsea buzele cu ruj roșu, iar manichiura mereu o avea în nuanțe naturale, acum are unghiile date cu ojă de culoare roșie.
O privește atent, înțelege că nu mai este acea copilă pe care el a cunoscut-o, acum e femeie matură, călită, citită, care știe ce vrea de la ea, de la viață și de la bărbați.
Însă,mai are aceleași gropițe în obraji, același zâmbet larg, aceeași ochi mari care te pot fermeca, aceeași privire pătrunzătoare.
„Este singură. S-a despărțit de curând. Calea îți este deschisă, poate Universul îți oferă șansa să o reîntorci în a ta viață.” Îi șoptește prietena lor comună. Tace, nu-i răspunde. Încă un prost a pierdut-o. Ea știe a iubi, dar nu acceptă jumătăți.
Închide ochii pe o clipă și o vizualizează așa cum era în trecut, când era cu el.
El mai mare cu nouă ani. Dezamăgit în dragoste. Ea mică și naivă. Îl credea bărbatul vieții. El voia să-și uite trecutul, avea sufletul rănit și o făcea și pe ea să sufere. Credea că nu va pleca. S-a înșelat. A plecat pentru totdeauna.
Cu pași mărunți se apropie de ea.
-Bună. Îi zice cu vocea tremurândă.
Va urma…
Cu drag, Mary!
