Căutam Dragostea și nu cea pe care o vezi la fiecare colț de stradă. Mimată, meschină și murdară.
O căutam pe cea care era plămădită în al meu suflet. O dragoste nebună, curată și pe alocuri perversă.
Am schimbat multe inimi. Am fost turistul multor suflete.
De fiecare dată credeam că am ajuns la locul potrivit și dăruiam câte ceva din mine, doar că greșeam. Greșeam în oameni, în alegeri și-n cuvinte. Mă prefăceam că iubesc și că aș putea sta lângă cineva o viață. Jucam un altfel de joc, cu altfel de reguli. Fiecare popas în brațele altcuiva mă făcea să mă simt incompletă. Fiecare sărut și mângâiere, mă făceau să mă simt murdară, străină în propria mea piele.
Cu fiecare îngenunchere, cu fiecare lacrimă, cu fiecare lecție învățată mă apropiam mai mult de omul meu.
Mergem în nopți obscuri pe străzi necunoscute și-l vedeam. Creierul îl picta, de parcă cândva a mai fost aici lângă mine și mi-a descoperit trupul și inima. Uneori aveam senzația că aiurez, că delirez, că visez un vis halucinat. Dar cu fiecare pas, înțelegeam că-l caut într-o lume care nu iubește la momentul potrivit și apoi suferă.
Ploaia l-a grăbit să-mi ceară numărul de telefon. Cerul înnorat l-a silit să mă lase, dar eu am știut că l-am găsit. Sufletul nu se mai simțea singur. Mi-a ajuns doar o privire să știu că l-am mai iubit într-o altă viață.
Ai fost desenat pe retina ochilor mei, de aceea te căutam printr-o lume atât de mare și amară.
Cu drag, Mary!
