Sunt străzi și locuri care ne amintesc de oameni.
Oameni pe care i-am iubit, cu care am întâlnit răsăritul sau am luat micul dejun. Oameni pe care i-am întâlnit întâmplător și la fel de imprevizibil i-am pierdut.
Ne-au devenit străini, chiar dacă în serile calde de vară ne ziceau că nu-și imaginează viața fără noi. Am rămas cu amintiri și cu multe promisiuni neîndeplinite.
Sunt oameni care trăiesc în al nostru suflet, chiar dacă au trecut ani, ne-am îndrăgostit și avem alt om care a devenit o parte din al nostru Univers.
Nu le-am uitat mirosul parfumului și că le plăcea ceaiul fără zahăr. Nu le-am uitat vocea, zâmbetul și cum se simte atingerea palmelor lor pe a noastră piele.
Nu le-am uitat numărul de telefon și știm că în zilele ploioase au cu ei o umbrelă transparentă.
Le mai păstrăm declarațiile de dragoste, iar în serile reci le îmbrăcăm puloverul pe care l-am ascuns în dulapul plin cu haine.
Când ne plimbăm pe străzile care cândva ne aparțineau doar nouă ne amintim cum alergam în a lor brațe, cum priveam cerul, cum ne făceam planuri pentru viitor, cum zâmbeam sau cum ne-am spus „Adio” fără a da explicații.
Sunt drumuri și oameni pe care niciodată nu-i vom uita.
Poate vor deveni povești spuse nepoților la o ceașcă de ceai. Poate vor deveni poezii sau destăinuiri scrise într-o carte. Poate vor fi o mare taină. Însă, mereu vor exista în inima și sufletul nostru.
Cu drag, Mary!
