Ea nu va ști că el e așa cum este, pentru că eu l-am învățat să iubească, să creadă în miracole, să dăruiască cărți și să alerge prin ploaie

Nu voi ataca trecutul prin descrieri la pozele cu noua dragoste. Nu voi dori să demonstrez ceva.

Voi iubi în tăcere, iar de voi avea ceva de spus voi spune privind omul în ochi. Voi înjura, voi lovi cu vorbe pe care le-a auzit de atâtea ori și voi zâmbi atunci când voi vedea că depinde de niște obișnuințe pe care le-a luat de la mine.

Prezentul lui nu va ști că el nu a fost așa, el a învățat de la mine să aleagă cărți bune și să cheltuie banii prin librării, că el nu citea atunci când eu l-am cunoscut.

El nu știa său adune cuvintele în declarații de dragoste, a furat cuvintele mele. El nu alerga prin ploaie și nici nu se așeza pe pământul ars de soare ca să privească cerul.

El nu se juca cu bulgări de zăpadă și nu bea vin alb cu cașcaval la ora unu noaptea. El nu culegea florile câmpiilor și nici nu-și alegea steaua lui. El nu știa de lumânări aprinse și seri romantice. El nu știa că oamenii pot fi Cosmos.

Eu voi fi aceeași indiferent de cine va fi lângă mine.

Doar că, cu mai multă dragoste, cu mai multă răbdare, cu mai multă înțelepciune. Voi merge cu spatele drept și voi încălța pantofi mult mai înalți. Eu voi iubi mai intens.

Dar el mă va purta în fiecare carte pe care o va cumpăra, în fiecare floare culeasă de pe câmp, în fiecare stea aleasă, în ploaie, în cuvintele bine aranjate, în serile romantice pregătite pentru ea.

Iar ea nu va ști că el e așa cum este, pentru că eu l-am învățat să iubească, să creadă în miracole, să dăruiască cărți și să alerge prin ploaie.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.