„Cred că cer prea mult” mi-a spus o cunoscută, în timp ce ochii îi jucau în lacrimi.
Era într-o relație pe cale să se sfârșească, iar ea se ținea cu dinții de bărbatul de alături, de ceea ce numea iubirea. Știa că are dreptate când cere reciprocitate, când vrea ca iubitul să-și asume niște obligații, când voia să fie înțeleasă și să nu mai ducă doar ea totul în spate.
Știa că este corectă, doar că încerca să-și creeze iluzii, să învinovățească, să-și inducă faptul că are cerințe prea mari, că cere imposibilul. Doar că, ea voia să fie iubită, voia stabilitate, voia să se simtă în siguranță, iar bărbatul de lângă ea nu-i oferea toate acestea cerințe.
Dacă și tu ești într-o astfel de situație.
Dacă și tu tinzi să stai într-o relație în care tu ești unicul om care vrea să o mențină și luptă pentru ambii. Dacă și tu crezi că ceri prea multe, că tu ești cea vinovată, că tu nu faci ceva corect.
A venit timpul să știi că: Draga mea, înțelege, tu nu ceri prea multe.
Tu ceri ceea ce meriți. Tu ceri iubirea pe care o oferi. Tu ceri timpul și atenția pe care le dăruiești. Tu ceri reciprocitatea care lipsește. Tu nu ești datoare și nici nu ești obligată să stai lângă un om care nu te iubește, care nu te ascultă, care nu este compatibil cu tine. Nu te mai minți, nu-ți crea iluzii. Alege drumul tău. Alege fericirea. Alege oamenii potriviți. Oamenii care să-ți fie alături, dar nu doar lângă tine.
Cu drag, Mary!
