Toți am suferit din cauza oamenilor care s-au implicat într-o relație tratând iubirea ca pe un joc.
Ne-am dezamăgit în cei pe care i-am iubit cel mai mult. Am rămas cu decepții, cu frici și temeri. Fugim de sentimente și credem că dragostea este o capcană care ne va provoca durere.
Dragostea nu provoacă durere.
Oamenii care nu-și asumă responsabilități, care cred că sentimentele celui de alături nu sunt importante, care urmăresc scopuri și trăiesc doar pasiunea, ei sunt cei care pricinuiesc suferință și distrug visuri, dorințe și inimi.
Dacă oamenii nu ar transforma iubirea în una declarativă, în scopuri, în cuvinte ieftine, în minciuni, ea nu s-ar metamorfoza în mintea cuiva o capcană. Iubirea nu ar fi pricepută de unii cca o suferință, dacă noi, oamenii, am fi sinceri cu noi înșine și cu cei de alături.
Dacă oamenii s-ar comporta cu cei de alături așa cum ar dori alții să se comporte cu ei, nu ar mai suferință, nu ar mai exista trădări, minciuni, dezamăgiri și umilință.
Dragostea nu e doar despre cei dragi, ci e și despre noi. Câtă iubire ne oferim. Câtă atenție și respect ne dăruim. Cât de importanți suntem pentru noi înșine. Atât vom primi de la ceilalți. Nimeni nu ne poate iubi, dacă noi nu suntem în stare să ne oferim iubire, respect și înțelegere.
Cu drag, Mary!
