Dacă am rămas o amintire în viața ta povestește-mă frumos.
Nu mă învinui pentru greșelile tale și nu mă critica pentru acele momente când am fost orgolioasă și egoistă.
Nu mă învinui pentru momentele când eram slabă și neputincioasă, când eram pierdută printre gânduri. Nu zi că aveam așteptări prea mari de la tine. Pur și simplu doream să mă iubești.
Dacă am rămas o amintire respectă-mă.
Respectă-mă pentru simplu fapt că te-am ales pe tine dintre atâția bărbați. Respectă-mă că am fost lângă tine când ceilalți ți-au întors spatele. Respectă-mă pentru faptul că am crezut în tine și-n visurile tale.
Dacă am rămas o amintire vorbește-mă de bine.
Amintește-ți de zilele în care te surprindeam frumos și te voiam fericit. Amintește-ți de zilele în care aveam grijă de tine fiind bolnav. Amintește-ți de momentele în care îmi spuneai planurile de viitor și mă doreai lângă tine.
Tu ai rămas o amintire.
Cu tine am plâns mult, am suferit. Dar, am avut și zile în care eram fericită și împlinită. Restul am iertat. Pentru restul nu voi arunca cu gunoi în tine, pentru că oamenii sunt ceea ce gândesc și vorbesc, tu cândva m-ai reprezentat, a fost alegerea mea să împart gânduri, timp cu tine.
Nu-ți vorbi de rău fosta sau fostul.
Nu critica și judeca, deoarece cândva cu acel om ai împărțit bune și rele , ai plâns pe umărul celui de alături și ai trăit emoții cu omul care a devenit un trecut. Respectă-l și nu arunca vorbe dure, pentru că caracterizându-l pe el, te caracterizezi pe tine, fiindcă acel om te-a reprezentat cândva.
Cu drag, Mary!
