Hai, să iubim așa cum nu s-a iubit nimeni

Să ne ținem în brațe până toate stelele vor cădea, iar pleoapele vor deveni păduri întunecate.
Să ne atingem cu buzele până trupurile noastre se vor cutreiera în tandem cu pământul.
Să cunoaștem fiecare cameră a interiorului nostru și să ieșim vii din toate războaiele tăcute.
Să ajungem pe căi nebântuite ducând în palme păcatul.
Să-mi fie Calea Lactee. 
Să te urmez pe tărâmuri vagi, necunoscute.
Să nu punem întrebări și să pășim lent peste răni necicatrizate.
Să nu ne pese de Ieri și nici de Mâine
Să fie doar viitor. 
Să ne plimbăm pe liniile vieții din palmă
Și să nu ne fie frică de ce va urma
E o nouă poveste
Poate o trăim fără frică. 
Fără dileme și fără neîncredere
Să fim pentru noi
Să nu implicăm iubirile consumate
Și să nu jucăm roluri
Hai, să iubim așa cum nu s-a iubit nimeni. 
Și scriem o carte sau o poezie despre noi
Să privim cerul
Să călătorim
Să gătim clătite
Să iubim
Apoi, să punem punctul pe G.
Să înconjurăm. Să coborâm. Să ne ridicăm.
Să ne cufundăm în adâncuri.
Să ne ținem în brațe până acest pământ va fi cuprins doar de Iubire.
Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.