Uneori avem nevoie de anumite circumstanțe și oameni, ca să creștem, să fim mai altfel – mai maturi emoțional, mai independenți, mai calzi, mai recunoscători

Experiențele vieții uneori sunt dure și grele.

Le vedem ca pe niște stânci care ne apasă și ne ia ultima fărâmă de oxigen. Credem că nu mai este nici un sens, nici o șansă. Nimic.
Însă, dacă un pic vom depune efort și vom da măcar o stâncă la o parte, o vom mișca. Sub ea vor fi pietricele, poate niște scoici. Le vom numi soluții. Aceste soluții pot fi sub forma unor oameni, a unor cărți, câteva vorbe calde, o îmbrățișare, putem fi chiar noi. Fiindcă, indiferent de câți oameni vor veni în viața noastră sau vor pleca, nu vom rămâne niciodată singuri – Ne vom avea pe noi. În noi sunt toate resursele pentru a ridica stâncile, pentru a depăși fiecare obstacol.

Lucrurile se pot aranja, dacă ne gândim la mai multe perspective.

Iar soluțiile mereu sunt lângă noi. Este nevoie doar să ne oprim, să ne ascultăm, să cerem ajutorul și să ne dăm voie a cunoaște propria durere. Nu e ușor, dar cine a zis că nu va fi complicat? Este nevoie de memorat și de ținut minte: A fi vulnerabil este despre putere, curaj, maturitate.

Și, trecem. Apoi ne amintim. Plângem. Regretăm. Greșim din nou.

Da, uneori avem nevoie de anumite circumstanțe și oameni, ca să creștem, să fim mai altfel – mai maturi emoțional, mai independenți, mai calzi, mai recunoscători.

Toate au un rost – Noi și viața.

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *