Te-aș iubi.
Te-aș iubi așa cum nu am iubit niciodată. Sălbatic. Îndrăzneț. Rebel. Dureros de dulce.
M-aș lăsa în ale tale brațe puternice. M-aș lăsa să fiu mică și slabă. Aș crede în iubire ca la 17 ani și în mintea mea nu ar fi mulți „De ce?”.
Nu m-aș gândi ce va fi mâine, poimâine sau luni. Nu m-aș întreba dacă a doua zi îmi vei scrie un simplu „Bună.”
Pur și simplu te-aș săruta până la sânge. Apoi, mi-aș lipi capul de pieptul tău și ți-aș asculta bătăile inimii. Ți-aș număra liniile din palmă. Poate pe linia vieții sunt și eu.
Și, nu în trecere, nu pe o zi sau două. Nici măcar pentru o viață. Dar, să fiu ca o pată în dreptul inimii care să ardă, să frigă, iar atunci când vei auzi al meu prenume să tresari.
Te-aș privi neîncetat cum îți treci mână prin al tău păr.
Mi-aș lipi buzele de al tău gât, ca să las picături din al tău parfum să curgă prin ale mele vene. Să-mi devii amintire, drog, zâmbet, fericire. Te-aș lăsa să mă inviți la un dans.
Aș vrea să privesc un film cu tine. Aș vrea să beau cu tine o cafea. Aș vrea să te cunosc mai bine. Aș vrea să simt din nou acea undă electrică pe a mea coloană vertebrală. Aș vrea …
Dar, tu nu știi că eu visez să te sărut dulce, sălbatic și rebel.
Tu nu vei citi acest text. Tu nu vei ști că e despre tine. Tu nu vei ști că eu te-am plăcut în tăcere. Tu nu vei ști că eu aș fi putut să te iubesc așa cum nu am iubit niciodată.
Cu drag, Mary!
Cred ca ar trebui sa fie interzis sa se toarne o cantitate atat de mare de adevar in niste amarate de randuri. Si totusi….cine a spus ca durerea din iubire da nastere celor mai frumoase opere, fie ele arta, muzica, scrieri…
Desi sunt doar un barbat, ma regasesc in multe dintre cele redate de tine in acest articol si, probabil si mai grav, ma identific in ce se ascunde dincolo de cuvinte. Iti multumesc. Continua sa scrii, te rog. Voi continua sa citesc.
Super declarația de iubire.. Exact asa simțim noi femeile sa facem..