Poate într-o zi ne vom întâlni întâmplător pe stradă sau poate tu mă vei chema la un pahar de vin. Uneori.
Tu vei fi tratat de răni, de durere, de regrete și de trecut. Eu poate tot singură voi fi sau poate îndrăgostită. Poate voi avea părul lung și încă vreo trei tatuaje. Poate voi fuma mai des și voi renunța la rujul roșu.
Vom vorbi despre toate și nimic.
Îmi vei turna vin, de cel dulce. Tu vei bea vin sec și mă vei întreba dacă am mai sărutat vreo femeie. Îmi vei zice cum e la serviciu și uneori îți vei aduce aminte despre ea. Vei zice că ai un film bun și că ți-a prins bine plecatul din țară, că îți place să lucrezi cu cei mici și că te bucuri să mă revezi.
Nu știu cum vei fi. Mai crud sau mai cald.
Mai sincer sau cu mai multe măști. Mai adunat în gânduri sau la fel de pierdut. Îndrăgostit sau în căutarea dragostei. Dar cu siguranță încă vei mai purta lumina stelelor în ochi. Vei fi același Cosmos pe care l-am cunoscut într-o zi de vară. Vei fi aceeași Galaxie pe care am urmărit-o până în zori printre extaz și plăceri inexplicabile. Vei mirosi la fel a iubire și a ciocolată amară.
Dar, până atunci, tu te tratezi de trecut.
Eu te transform în metafore. Tu încerci să o uiți. Eu încerc să mă adun, să par mai fericită și să nu iau antidepresive. Tu îmi mai scrii câte un „Bună dimineața”, iar eu încerc să mai cred în iubire și în oameni.
Cu drag, Mary!
