Îți scriu ție. Tu, cea care ești nerăbdătoare să cunoști lumea.
Vrei să fii matură și să nu-ți mai spună mami la ce oră ce să vii acasă și să te simți liberă.
Îți scriu ție. Tu, cea care îți judeci părinții pentru greșelile făcute. Tu, cea care răspunzi urât și vrei să fii prințesă. Nu-ți voi scrie că lumea e rea și urâtă. Vreau să știi doar atât: omul oferă celor din jur ce are în suflet.
Tu ce ai în suflet? Tu ce oferi?
Cu cât mai mare ești, cu atât grijile și responsabilitățile cresc.
Te vrei fată mare? Atunci comportă-te precum un om care știe ce vrea de la viață, care este capabil să se întrețină și care demult nu mai poartă ochelarii de culoare roz.
Ești frumoasă, dar pentru frumusețea pe care o ai trebuie să fii recunoscătoare părinților.
Ei ți-au dăruit ochii mari, buzele cărnoase și părul des cu bucle. Nu ai nici un drept să-i judeci, pentru că sunt oameni și au dreptul să greșească. Iar tu ai face bine să nu le repeți greșelile.
Mulțumește-le pentru viață, iubire și grija pe care ți-o oferă. Nu uita că părinții îți vor binele. Își fac griji atunci când nu le răspunzi la apeluri. Îi doare când ești arogantă.
Pur și simplu te iubesc prea mult, iar această iubire este manifestată prin frica de a nu fi în pericol, de a nu te pierde.
Ei depind de fericirea ta. Anunță-i atunci când întârzii sau ieși cu prietenii la plimbare. Ascultă-i și nu uita că niciodată nu-ți vor dori răul.
Cu drag, Mary!
