Mai stai un pic, te rog, nu pleca. Adă-mi cafeaua amară și îndulcești-o cu un sărut dulce. Ia-mă la al tău piept și lasă-mă să-ți ascult inima cum bate la unison cu a mea.
Nu-mi spune că ți-ai chemat un taxi și te așteaptă. Nu-mi spune că ne vom vedea într-o altă zi când nu vei fi grăbit și afară va fi însorit.
Tu, știi că papucii de lângă ușă mereu te vor aștepta. Tu, știi că la cină mereu voi pune o farfurie în plus. Tu, știi că doar eu îți înțeleg tăcerea.
Tu, știi că eu am răbdare, multă răbdare. Însă, mai știi că într-o zi când vei bate la ușa mea nimeni nu-ți va deschide. Broasca ușii va fi schimbată și la al meu geam nu vei mai vedea mușcatele înflorite.
Tu vei fi uitat. Vei fi o amintire în mapa pe nume „Trecut”. Eu voi avea nouă viață. Tu ca în ziua în care te-am cunoscut.
Acum stai încă două minute. Hai, să privim un film sau să dansăm după melodia noastră preferată. Hai, să nu ne înstrăinăm. Hai, să fim unul pentru altul.
Cu drag, Mary!
