Ne este frică de singurătate și facem tot posibilul ca să nu apară în viața noastră.
Ne cumpărăm câini și pisici. Alegem cei mai frumoși peștișori pe care îi punem în acvariu și-i privim cum se chinuie să supraviețuiască. Ne luăm papagali și-i învățăm să vorbească, doar ca să avem senzația că suntem importanți și nu pierdem timp.
Ne căsătorim, facem copii și construim case, ca să ne împăcăm cu gândul că nu suntem singuri, că avem pentru cine veni acasă, pentru cine găti și pentru cine munci.
Suntem dependenți de iubire, dacă stăm prea mult timp singuri devenim depresivi, pesimiști și căutăm oamenii potriviți cu care să împărțim bune și rele. Chiar dacă suntem dezamăgiți și trădați, chiar dacă spunem că alegem singurătatea și nu vom mai iubi, într-o zi apare cineva care ne dă viața peste cap.
Indiferent cât am fugi de singurătate, într-o zi înțelegem că oricum rămânem doar tu cu noi înșine.
Copii cresc și pleacă, pisica și câinele mor, peștele la fel. Prietenii ne părăsesc. Iar noi rămânem cu amintirile și cu noi înșine, medităm, analizăm și privim ce am lăsat în urma noastră.
Cu drag, Mary!
