Amintiri din copilărie

Bărbatu-său a decedat într-o vară, mai exact prin luna iunie, când se coceau cireșele și se încălzea apa de prin lacuri și râuri.

Mama îmi zicea că a fost gospodar și strângător. Ea îl știa de mică, se ducea la ei în ospeție și îi mai ajuta. Aveau casă, animale, copii, două fete și un băiat. Apoi, totul a luat o întorsătură mai spre stânga, mai spre mocirlă. Nu-i știu tineri și harnici. Îi cunosc maturi și pierduți. Trăind cu chirie, înjurându-se și hulindu-se.

Vestea a bucurat-o, asta m-a mirat, știind că de obicei morții se plâng.

Prin moartea lor ne fac să ne aducem aminte doar de faptele frumoase pe care le-au înfăptuit, chiar dacă le poți număra pe degete. Nu-mi povestea cum a sădit copaci, a săpat o fântână și a construit o casă. Nu-și aducea aminte de ziua care l-a cunoscut sau de prima zi sau noapte în care s-au iubit. Zicea că-i fericită că a scăpat, că Dumnezeu a ascultat-o și l-a trimis l-a scăldat. Doar apele au fi putut să o salveze.

Absența lui veșnică îi oferea fericire și posibilitatea de a face ordine prin casă, prin suflet și prin viață.

Nu va avea cine să mai consume alcool, să o bată și nici banii nu-i va mai ascunde. Fetele vor dormi acasă și nu prin paturi străine. Totul se va schimba.

Nimeni nu l-a plâns.

Ea zicea că a plâns prea mult cu el. Nu are puteri pentru lacrimi, ci doar pentru pământul pe care îl arunca peste sicriu. Acea vară s-a dus, precum și el. Fetele au continuat să doarmă prin case străine.

Ligheanul cu haine înmuiate de trei zile stătea stingher după ușă înconjurat de muște. Farfuriile nespălate și ușile ce purtau amprenta mâinilor unsuroase își așteptau rândul. Grădina neîngrijită și paturile nefăcute, aceleași lucruri de altădată.

Ea e la fel aceeași, doar că nu mai are bărbat, nu mai are pe cine învinovăți. Nu mai bea de supărare, bea pur și simplu. Iar restul, le va face. Când? Poate într-o  vară…

Cu drag, Mary!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.